Nu stiu cati dintre voi v-ati gandit vreodata cum ar arata casa viselor voastre. Pentru mine ar arata ca in imaginea de mai sus: o cabanuta, sus pe munte, unde iarna sa stau langa foc si sa ascult suieratul viscolului de afara, iar vara sa pot iesi la o plimbare pentru a respira aer curat, fara poluarea din marile orase. Mi-as dori o casa mica, dar numai a mea, departe de gramezile de betoane care sunt blocurile, cu vecini cu care te intalnesti si te saluti numai din politete. Unde e vremea aceea dupa care acum suspina majoritatea, cand un vecin iti era si prieten in acelasi timp ? Acum, nu mai avem timp de o cafea bauta cu vecinul, care odata ne era bun prieten. Acum fiecare sta in cutia lui de chibrituri (a se citi "apartament"), singur, si asteapta venirea zilei de maine. Oare in timpul pe care il petrecem singuri, nu ar fi mai bine sa batem la usa vecinului, din stanga / dreapta sau de sus / jos pentru a-l invita la o cafea ? Totusi, multi considera ca nu e necesar sa se revina la acea vreme. Si sunt de acord. M-am saturat de vecinii barfitori de pe palier, sau din holul blocului, care se opresc sa isi spuna unul altuia ce a mai auzit ca a facut vecinul X. Acum e fiecare pentru el ..... Daca noua ne moare capra, de ce nu ar muri si cea a vecinului ? De ce el isi poate permite o masina luxoasa si eu nu ? De ce el a plecat in concediu la munte / mare doua saptamani, in vreme ce noi nu ne-am permis mai mult de trei zile ? Invidia ne roade ........ asa ca vreau sa scap de aici, de toate acestea.
Cine vine cu mine ? (va garantez camera separata)
Visului ii lipseste taria realitatii. Visul nu are imprevizibil, el este mereu asa cum noi il creem. Nu ne luptam in el, doar il mulam nevoilor noastre. Si uite asa, ne trezim fara vlaga, fara puterea de a mai fi noi insine si fara curajul nebun de a fi in acel mod deplin, contradictoriu, demni de a fi acuzati de obraznicia de a ne arata goi si fara podoabe, fara curajul de a zice: asta sunt eu !
RăspundețiȘtergereEi bine,are dreptate primul Anonim.Dar sunt de parere ca fara vise[asa"neimprevizibile"cum sunt],n-am putea trai[a se citi evada]si chiar ne-am omori spiritul in realitate.Imi doresc din pacate cam acelasi lucru dar ma simt dispusa sa mai traiesc un pic printre betoane,sa mai vad ceva din lumea asta larga,mare si frumoasa,si apoi cand oi avea cu cine imi imparti intr-adevar visul,sa mi-l si implinesc.Inca mai"copilaresc".
RăspundețiȘtergere